În lumea șlefuirii și tăierii, dacă comparăm întreaga roată de șlefuit sau unealta abrazivă cu o armată, atunci particulele abrazive sunt „soldații” care se încarcă în față. Duritatea, tenacitatea și stabilitatea termică determină în mod direct succesul sau eșecul acestei „bătălii de îndepărtare a materialului”. Confruntați cu „războinicii” de bază disponibile în mod obișnuit pe piață-diamantul, nitrura de bor cubic (CBN) și corindonul (cum ar fi corindonul maro și corindonul alb)-mulți ingineri se gândesc: care ar trebui să fie implementat?
În primul rând, trebuie să recunoaștem caracteristicile distincte ale acestor trei „stare de bază”. Diamantul, regele durității în natură, este considerat „asul” pentru tăierea materialelor dure și fragile ne{-(cum ar fi piatra, ceramica și sticla) și a metalelor ne-feroase (cum ar fi cuprul, aluminiul și aliajele acestora). Muchia sa de tăiere este extrem de ascuțită, obținând o suprafață netedă prelucrată. Cu toate acestea, slăbiciunea sa constă în reacția sa chimică cu fierul la temperaturi ridicate, făcându-l predispus la uzură la prelucrarea materialelor din oțel. Nitrura cubică de bor (CBN) este un agent de „forțe speciale” pentru oțelul călit și alte metale feroase. Duritatea sa este a doua după diamant, dar posedă o stabilitate termică extrem de ridicată și o inerție chimică, de care diamantului îi lipsește. Își menține claritatea chiar și la temperaturi ridicate de șlefuire, făcându-l o alegere ideală pentru prelucrarea materialelor dure și dure, cum ar fi oțelul matriță și oțelul-rapid. Familia corindonului (inclusiv corindonul maro și corindonul alb) este cea mai utilizată „forță convențională”. Sunt economice, au o rezistență bună și sunt potrivite pentru șlefuirea generală a majorității metalelor, cum ar fi oțelul carbon, oțelul aliat și fonta maleabilă, făcându-le un suport de încredere în operațiunile de îndepărtare a metalelor.
Înțelegând caracteristicile lor respective, cheia selecției constă în „potrivire”. Acesta nu este pur și simplu „cu cât mai greu, cu atât mai bine”, ci un schimb precis-între materialul procesat, cerințele procesului și economic. Logica dvs. de luare a deciziei-poate urma această cale: mai întâi, uitați-vă la competiție-clariți ce material doriți să procesați? Pentru carbură cimentată și ceramică, diamantul este singura alegere; pentru oțelul călit cu o duritate de HRC50 sau mai mare, avantajele CBN sunt de neînlocuit; pentru oțelul obișnuit, seria de corindon eficientă din -cost este de obicei suficientă. Al doilea pas este definirea sarcinii-doriți o șlefuire brută eficientă, modelare de precizie sau o suprafață netedă? Primul necesită abrazive cu o duritate mai mare (cum ar fi corindonul maro), în timp ce cel din urmă necesită granule mai fine și proprietăți de auto-ascuțire (cum ar fi corindonul alb sau corindonul microcristalin). Al treilea pas este de a calcula costul total-luați în considerare costul inițial de achiziție împreună cu durata de viață a roții abrazive și eficiența procesării. Uneori, roțile CBN sau diamantate cu preț-mai ridicat, datorită duratei lor de viață ultra-lungi și a timpului de nefuncționare minim pentru îmbrăcare, oferă de fapt un cost global mai mic în procesarea în loturi.
Pe scurt, nu există „cel mai bun” abraziv, doar „cel mai potrivit” abraziv. Stăpânirea caracteristicilor acestor „trei mușchetari” (CBN, diamant și corindon) este ca și cum ai avea o hartă de luptă precisă, permițându-ți să-ți desfășori cu acuratețe resursele atunci când te confrunți cu materiale complexe de prelucrare, obținând soluția optimă pentru eficiență, calitate și cost.
